Va mai aduceti aminte de paginile acelea enervante pe care ajungeati dintr-o prostie si odata ajunsi acolo nu mai puteati scapa de ele pentru ca tot trebuia sa dati click si sa “vorbiti” in aparenta cu o entitate care se pare ca avea grija doar sa enerveze?
Ei bine, un astfel de banner e si cel de jos, dar de data aceasta, parca e totul mai distractiv si in plus…..il poti inchide sau renunta la el oricand:
Tot mai mult tind sa cred ca NU? De ce? Pentru ca de curand, s-au descoperit inregistrarile originale ale acelui moment, al aselenizarii (via Mihai). Mai exact….la vremea respectiva, pentru ca imaginile sa ajunga in casele noastre, acele inregistrari, erau receptionate si facute undeva prin Australia. Pentru a ajunge in cutia personala de acasa (TV), semnalul mai trecea printr-o sumedenie de filtre, inclusiv filmarea unui alt monitor cu un aparat, sau cel putin asa am inteles eu din articol. culmea e ca fix dupa acele momente, filmarile originale au fost pierdute. destul de convenabil, nu? Iar acum, surpriza…le-au gasit. Si unde credeti ca le-au gasit? Tot acolo unde le-au si pierdut. Sau pe aproape, ma rog.
Bullshit! Adica pierzi ceva atat de pretios si nu te apuci sa scotocesti fiecare coltisor? Mai da-o-n colo de treaba. Si acum, cand tehnologia e la discretia oricui, iar tehnicile moderne de editare se gasesc mai peste tot, te faci ca le-ai gasit, incercand astfel sa demolezi teoria conspiratiei? Sincer, pana acum eram destul de reticent si chiar tindeam sa cred ca intradevar, americanii au ajuns primii pe luna. Acum insa, mi se pare tot mai mult un “cover up”. Si cat de usor e sa scoti acum la iveala imagini cu rezolutie inalta filmate in ‘69….
Ca sa nu mai vorbesc ca mi se pare incredibil ca un modul despre care aproape se poate spune ca functiona cu lampi (cam asa cum functionau si vechile noastre televizoare), a reusit extraordinara perfomanta de a ateriza pe luna. Din prima. Nave trimise in spatiu si acum mai explodeaza, insa atunci totul a decurs aproape ca pe roate. Pleeeease!
De spus, s-ar mai putea spune multe, dar ma opresc totusi, pentru ca nu sunt eu foarte documentat, recunosc. Insa in urma numeroaselor articole citite, documentare vazute, imagini si reactii gasite pe net, eu am ajuns la concluzia ca celebrul pas mic pentru Armstrong, dar urias pentru omenire, a fost doar un scenariu destul de reusit, dar ceva mai prost regizat. Daca aveau un Spielberg pe atunci, poate o muscam si acum, dar altfel e … FAIL!
BONUS: Uitati-va cum arata modulul care a aterizat pe luna. Cati dintre voi v-ati urca in asa ceva pentru a explora spatiul?
Ma aflu … de fapt ne aflam (eu si cu Bee) intr-un mare impas: alegerea numelui pentru pustiu’ (da, va fi baiat dupa ultimele “screenshot-uri”) care ne va calca pe urme. Nici nu am realizat la inceput cat de greu poate sa fie o sarcina care in aparente pare atat de simpla. Si asta pentru ca un detaliu atat de mic, precum numele, poate sa-i afecteze viitorul, cariera, poate chiar si stilul de viata.
Asa ca noi acum suntem in cautare de nume, nume frumoase, simple, usoare, dar in acelasi timp puternice si care sa denote incredere si stabilitate. In plus, trebuie sa fie un nume greu de pocit si batjocorit. Dificila sarcina avem, insa in final, va trebui sa o ducem pana la capat. Mai avm cam 4 luni si ceva pana cand va trebui sa avem o decizie finala, asa ca daca aterizati pe aici din greseala, orice sugestie e bine venita.
Pentru cei care sunt in impas, ca si noi, poate le este de ajutor acest site, plin cu nume de fete si baieti.
Cel putin pentru o vreme, acest mic blog va aduce un mic omagiu celui care a fost cantaretul Michael Jackson. Nu e cine stie ce, insa asa rapid, e tot ceea ce pot sa fac eu. Si sa-i ascult in continuare muzica.
