Happy B-day Google! Happy B-day Me!

Azi este ziua Google.
A 8-a aniversare asa cum ne anunta pagina principala a celebrului motor de cautare. Insa asta e mai putin important. Mai important e faptul caastazi este si ziua mea. ![]()
Desi in mod normal ar trebui ca acest fapt sa fie un moment de bucurie, nu reusesc defel sa trec peste momentul de melancolie cu care m-am trezit azi dimineata. Aproape la fiecare aniversare a acestei zile, in care fara prea multe probleme am aparut si eu, gandul ma poarta catre trecut, catre anii care nu vor mai veni si pe care nu ii voi mai recupera si cu toate acestea, nu am multe regrete in viata. Daca stau si ma gandesc bine, nu am nici un regret. Tot ce am facut am facut pentru ca EU asa am VRUT si asa am SIMTIT in acele momente, chiar daca mai tarziu imi dadeam seama ca puteam sa procedez si altfel. Insa cu toate acestea nu am regretat nici mai tarziu nimic. Poate doar acum, cand stau si analizez putin viata mea de atunci si cea de acum, imi reprosez faptul ca la un moment dat m-am oprit din citit. Desigur, mai citesc si acum, insa “biblioteca” mea se afla pe net, iar cartile sunt doar unele blog-uri, care desi sunt interesante, desi le savurez cu placere, nu au cum sa umple nevoia de cultura si bucuria de a simti o carte in mana. Imi aduc aminte acum de mania Jules Verne care mi-a schimbat in totalitate copilaria si traseul meu prin viata. Prima carte Semnata JV a fost “Prichindel”. Am inceput sa o citesc insa mi s-a parut prea trista si plictisitoare asa ca am abandonat-o dupa cateva pagini. Apoi am dat din greseala de “Insula misterioasa” pe care am reusit sa o termin intr-o noapte (noroc ca era week-end) si de atunci, ma intorceam de la biblioteca numai cu volume semnate Jules Verne. De la pamant la luna, Insula plutitoare, Ocolul pamantului in 80 de zile, 20.000 de leghe sub mari, Hector Servadac si restul, toate m-au acaparat si m-au transformat in fan Jules Verne pe viata. Ce vremuri domn’le, ce vremuri.
Acum viata mea este alta, insa per ansamblu, sunt multumit. E loc si de mai bine desigur, dar sunt sunt fericit si asta e mai important decat orice. Insa nu pot sa nu pomenesc cui i se datoreaza toate acestea: in primul rand mamei mele care a reusit sa ma faca ceea ce sunt si caruia ii datorez aproape totul si nu in ultimul rand, lui Bee, care prin prezenta ei, a reusit sa transforme fiecare zi obisnuita, in una speciala si plina de sensuri. Lor le multumesc si le datorez multe, insa….
Azi, este ziua mea.
P.S. “Prichindel” inca tot necitit a ramas.



