Saptamana trecuta, asa pe nepusa masa, mi-am luat inima in dinti si profitand de vizita unui prieten pana in Olanda in interes de afaceri, m-am dus si eu cu el sa vad lumea. As spune si as comenta eu multe, insa au facut-o altii pana acum si au facut-o atat de bine. Mi-a placut insa tot ce am vazut si am auzit acolo. Imi pare sincer rau ca, desi poate in ceea ce priveste drumurile, infrastructura si elementele fizice (daca pot sa le spun asa) sunt sigur ca incet incet se vor rezolva si la noi, mentalitatile si conceptiile, respectul si serviciile prestate nu le vom avea prea curand. De la zambetul celor care te servesc cu placere si pana la comportamentul soferilor pe strazile si autostrazile europei (celei adevarate), totul este atat de diferit si atat de departe fata de ceea ce ofera atat de laudat-ul roman. Mai grav e ca ma uit la generatia actuala si imi dau seama cat de departe suntem de ei, de olandezi, de slovaci, de nemti, de francezi si asa mai departe. Am vazut cred ca sute de masini in acest scurt pelerinaj prin alte tari, insa fara sa exagerez, doar din masinile cu numere de RO am vazut zburand tot felul de deseuri pe fereastra. Pe cat de mandru sunt ca sunt roman in tara mea, pe atat de rusinat am fost ca sunt roman in tarile lor. Am mai ridicat putin capul cand totusi, am realizat ca sunt si ei in final oameni si ca si pe la ei mai apar din cand in cand elemente indezirabile (de exemplu in Ungaria, la unele benzinarii, daca e sa cumperi un produs, vei afla ca pretul in euro este dublu fata de pretul in forinti, sau ca rovignieta are un pret la o benzinarie si dublu la alta).
Una peste alta, ce mi-a placut:
- curatenia
- mentalitatea oamenilor
- servialitatea
- serviciile (scumpe, dar merita)
- Pizza Hut
- grija pentru natura si pentru mediul inconjurator (cel putin la oamenii de rand)
- Luxembourg
- curatenia (da, din nou)
Ce nu mi-a placut:
- Franta cu taxele ei de autostrada la fiecare 100 KM
- serviciile hoteliere cam scumpe (dar macar HIFI-ul era gratuit)
- timpul scurt petrecut
Nu vreau sa plec din Romania (poate pentru ca stiu ca nu am suficienta vointa), asa ca eu sper in continuare, ca macar la batranete am sa ajung sa prind si pe aici viata si mentalitatea zarita doar asa in trecere prin alte tari europene.
