In acest week-end am luat-o pe Bee si impreuna cu alti prieteni/cupluri am fost 2 zile cu cortul. Ceea ce putea sa fie super uber extraordinar, a iesit cam aiurea. De ce? Pentru ca de sambata m-a luat cu o durere de masea ce nu m-a lasa nici acum in pace, ca sa nu mai vorbesc de umflatura care troneaza acum partea vestica a falcii mele nelasandu-ma sa savurez pe deplin savoarea gatitului la gratar si nici sa profit pe deplin de aceasta iesire mult asteptata. Si asta nu e nimic. Sambata seara a tras o ploaie cum nu am mai vazut de mult. Pana aici nimic interesant. Poate doar gaurile din cortul imprumutat (sfat: nu luati corturi netestate in prealabil) pe unde intra apa nestingherita, ca la mama acasa. Bee zicea ca avem probleme cu parchetul :). Noroc cu banda adeziva avuta la indemana (Thx Calin) si care in aproximativ o ora ne-a fost de un real ajutar la reparatiile capitale. Insa sacii nostrii de dormit nu au scapat din pacate neatinsi si o parte din ei s-au cam imbibat cu o apa sanatoasa de ploaie. Cumva am trecut si peste asta, chiar daca nu am mai reusit sa dormim asa cum trebuie (oricum pe mine nu m-a lasat maseluta). A, tot legat de cort, el nu avea prelata. De nu avea unul din prieteni (Calin again) o ditamai prelata cu care am acoperit 2 corturi, cred ca literalmente ajungeam sa dormim plutind (sau in alt cort). Dar stati ca nu e gata. Prelata nu a acoperit chiar tot cort-ul, asa ca tot am avut un colt invadat de apa. Noroc cu minunata hartia igienica roz, buna absorbanta de umezeala si de apa de ploaie (printre altele) care ne-a mai salvat de la innec si in plus, ne-a dat si o ocupatie. Noaptea a decurs destul de linistita, cu umezeala in cort si cu o durere de maseluta, ameliarata totusi putin de algocalminul imprumutat (Thx Smaranda).
Desi peste noapte se facuse senin, spre dimineata norii erau din nou stapani peste locatia noastra. Ditamai focul de tabara din seara precedenta insa si-a mai pastrat putina putere, suficienta cat sa-l reinviem si sa ne facem cate un ceai si.sau ochiuri. Odata pusi pe picioare, cu voie mare si avant pioneresc, ne-am pornit catere o cascada (Thx Lacy) care cica se afla doar la 5-10 km fata de locatia noastra. E de prisos de spus aici ca intalnind localnici din loc in loc, am aflat diferite variante de trasee, fiecare mai “corecta” decat cealalta. Pe cand ne pierdusem orice speranta, la ultimul “avanpost” intalnit in cale, ne-au asigurat ca nu mai sunt numai 2 (doi) km pana la mult ravnita cascada. Dupa alti 4 km, eu si cu Bee am abandonat si am facut cale intoarsa, rupti de oboseala si cu picioarele miscand mai mult mecanic acum. Normal ca daca mai mergeam inca 500 de metri, dadeam si de cascada, dupa relatarile celor care din locul in care am abandonat noi, au mai dat numai coltul si au si dat de cascada. E, ata ete. Poate data ce vine o sa vedem si cascada, pana atunci insa, sunt din nou in fata calculatorului, cu gandul la urmatoarea aventura de acest gen, care asa cum a fost, cu dureri, ghinioane si noroace, a fost excelenta, iar locatia superba.
Mountains rocks 