Branding de tara
Nu am mai scris de mult desi de mult ma pregatesc sa o fac. Am avut si eu o vacanta scurta din care inca nu mi-am revenit (aventurile poate ceva mai tarziu). Acum insa, desi nu imi gasesc cuvintele, sunt nervos si vreau sa scriu. Nervos pe noi, romanii cei din Romania, tara mea de glorii, tara mea de….scammeri nenorociti ca numai rau fac acestei tarii. Sau oare nu e asa? Am vazut astazi la unii si la altii de nu stiu ce romanas nenorocit care a pacalit niste americani la fel de nenorociti. Personal refuz sa cred ca asta inseamna Romania, desi sunt constient ca in ochii multor utilizatori de internet asta si suntem. Dar oare nu avem si noi o vina in acest sens? De ce nu stim si noi sa ne valorificam mai mult valorile? De ce nu stim sa ne ascundem politicienii corupti, cainii de pe strazi, scammerii de pe ebay asa cum o fac altii? Nu cred ca nu exista toate aceste nonvalori si in asa zisele tari dezvoltate, nu cred ca nu exista politicieni corupti in America, Germania, Anglia, etc, nu cred ca nu a fost niciun american scammuit/jefuit/you name it de un alt american. Si atunci? De unde toata aceasta branduire din partea ebay-istilor, digg-erilor, ……? Va spun eu: de la noi! Nu de la rusi (de acolo numai ploaia vine) si nici de la americani. In loc sa vorbim si noi de valorile noastre (har Domnului, nu sunt putine), noi preferam sa ne facem “reclama” cu tot ce avem noi mai “low”.
Well, eu m-am saturat si incepand din aceasta zi, am sa incerc sa demonstrez (numai sa am cui) ca Romania inseamna si altceva. Si am sa incep cu un exemplu simplu, o intamplare recenta dar care si acum imi da fiori. Tin sa precizez ca nu mi s-a intamplat mie, ci unui bun prieten, insa este cat se poate de real:
Venind si el din vacanta, a poposit pentru un week-end si pe la Sfanta Ana. Nu stiu cum s-a invartit sau nu, insa se pare ca pe cand a ajuns acasa a descoperit ca nu mai are portmoneul cu toate acetele personale, ale masinii si 200 ron. Insa a doua zi a fost sunat de catre o persoana care s-a prezentat umil ca fiind cel caruia i-a gasit portmoneul, dorind sa-l inapoieze. Portmoneul a fost returnat intact, fara niciun leu lipsa, sau fara ca ceva sa lipseasca. Mai mult, persoana in cauza si-a cerut scuze de mii de ori ca a avut indrazneala sa se uite in pormoneu pentru a afla un numar de telefon ca sa poata sa-l sune pe posesorul actelor. Si in final nici macar bani de o bere nu a vrut sa ia, spunand ca el e bucuros doar ca a reusit sa ajute.
Se poate si asa, iar acesta este doar un exemplu. Mai am multe din tolba mea de povesti si sunt sigur ca fiecare cunoaste exemple asemanatoare, cu romani demni de admiratie, cu romani despre care merita sa vorbesti si sa scrii.
Hai sa coloram Romania frumos, nu numai in gri, hai sa vorbim si de acesti oameni. Va provoc sa scrieti fiecare din voi macar un post despre un roman ce merita toata admiratia si atentia noastra.
No amu’ sa va vad :)
